luni, 13 iulie 2009

Am trãit s-o aud si pe-asta

Uneori, am impresia cã realitatea îmi face feste. De data asta, e vorba de postul TV “Realitatea”.Am auzit la stiri, una latã rãu de tot : “absolventii de liceu se pregãtesc sã-si încerce norocul la facultãti”.Stirile de la ora 14.25, din ziua de azi, 13.07.2009 !
Mãi copii, voi sunteti responsabili? Cum puteti emite asa niste gogomãnii la un post de stiri ce se doreste serios ? Dar abia acum mã apucã tremuriciul : dacã stirea chiar reflectã realitatea? Dacã asa este, atunci avem de ce sã ne plângem de milã.
Oricum ar fi, stirea este o catastrofã:
- dacã e o glumã, trebuia transmisã la altã emisiune, sau la alt post de televiziune.
- dacã a fost o gresealã de limbã a stiristei cu pricina, eu ca director al departamentului de stiri, as da-o afarã cu o datã mult anterioarã, si as apãrea pe post spunând cã niste OZN-uri au intervenit în transmisie si au stricat-o.
- dacã directorul nu a fãcut-o încã înseamnã cã si el este la fel de strãin de limba românã, cum este OZN-ul mai sus mentionat.
- si cel mai grav, dacã stirea chiar reprezintã realitatea , viitorul României chiar depinde de o sansã. Una, la douãzeci de milioane.
Tin minte cã altã datã, trebuia sã înveti din greu pentru a intra la o facultate. Si nu era o chestiune de sansã, ci de stiintã. Dacã s-a schimbat ceva în filozofia si conceptul de concurs de admitere la o institutie de învãtãmânt superior, vã rog sã-mi spuneti si mie. Poate am rãmas eu în urmã.
Dar, uite acum, îmi vine altã idee : nu cumva si domnisoara care a emis stirea a avut norocul sã intre la vreo facultate, pe care Dumnezeu stie cum a terminat-o ?
Cu cât analizez mai mult, cu atât îmi dau seama cã România se destramã din interior, cu ajutorul propriilor oameni, care desi nu pot avea pretentii decât de a mâna coada vacii, au pretentii de observatori realisti ai situatiei politice si economice românesti.
Nu mai... de bine !

Economia politica si politica economica

Pe vremea “Împuscatului”, aveam la scoalã oarece ore de "Economie politicã". Cei mai în vârstã, probabil îsi mai aduc aminte.
Pe vremea aia, era de înteles. De ce suntem obligati si acum, dupã 20 de ani, sã suportãm acelas regim, nu mai înteleg...
Pentru mine, cel putin, diferenta este evidentã : avem încã o economie politicã. Adicã în mod fãtis, condusã de politic. Probabil cã din aceastã cauzã, nici titlurile manualelor de scoalã nu s-au schimbat.
Guvernantii si parlamentul, cred cã ne pot pãcãli, profitând de eventualele confuzii ce se pot creea în mintea poporului legat de acest subiect. Si când spun popor, mã refer la cei multi, care nu si-au propus –ori n-au avut de ales- sã devinã economisti, sau guvernanti, sau parlamentari, ci sunt simpli tãrani, muncitori, functionari, etc.
La revolutie, am crezut si eu, ca oricare, cã vom intra în normalitate. Chiar dacã treptat... Dar dupã atâta timp, constat cã e din ce în ce mai rãu. Degeaba se zbate Isãrescu sã tinã în frâu destrãbãlarea iresponsabilã a parlamentarilor nostri, cãci o bunã politicã financiarã, nu se poate sustine fãrã o bunã politicã economicã. Care din pãcate, la noi este “sublimã, dar lipseste cu desãvârsire”. (Caragiale n-a murit !)
În orice caz, nu mã astept din partea unor parlamentari si europarlamentari, sã facã o deosebire între cele douã concepte, atãta timp cãt ei abia silabisesc “Bamboo”(stâlcind cuvântul si în românã, si în englezã), si nu sunt în stare sã urmãreascã idei complexe, pentru cã mintea lor e prea ocupatã sã învete cum se pronuntã cuvinte de care nu au auzit.
Politici economice ? Cine ? Parlamentarii nostri ? Sã fim seriosi. Si dacã existã printre ei unii care ar face fatã, sunt repede acoperiti de cei care fac scandal de la tribune, blamând orice idee de bun-simt, ca fiind “antieuropeanã”.
Îmi aduc aminte cã la un moment dat, a apãrut pe postul national de televiziune, ambasadorul Marii Britanii la Bucuresti, care a declarat oficial cã indiferent dacã vrem sau nu, tara noastrã tot va face parte din Uniunea Europeanã. Era înainte de referendumul pe aceastã temã, propus de Iliescu.
Deci, vrei – nu vrei, “bea Grigore aghiasmã”.
Poate lupt si eu pentru un ideal învechit, dar cred cã democratia, asa cum se prezintã ea azi, e depãsitã.
Dar sã nu divagãm. Era vorba de politici economice. Dacã le-a vãzut cineva , pe undeva, sã-mi spunã si mie. Programul “Prima Casã”, nu este rãu... Ba chiar ar ajuta un pic la relansarea economiei. Dar în marea lor întelepciune, “alesii” nostri nu s-or fi gândit si ei la un program de genul “Prima firmã” ? Mi se pare mai benefic sã alegi idei de firme care sã producã ceva, decãt sã bagi bani în case. O sã-si facã oamenii si singuri, dacã au cu ce.
Sã vã dau un exemplu : un tip din SUA, se duce la bancã, si spune: “Vreau sã fac înghetatã, am nevoie de bani sã înfiintez o firmã !”. A doua zi, un reprezentant al bãncii, s-a înfiintat la om acasã, a vãzut cã stie sã facã înghetatã, si cã nu are cu ce. Peste o sãptãmânã, reprezentantul bãncii s-a întors la om si l-a pus sã semneze actele : studiul de fezabilitate, contractul de credit bancar, lista cu recomandãri pentru furnizori de utilaje, planul de afaceri, recomandãri cu privire la structura firmei, calcule legate de nivelul minim al profiturilor, etc. Omul a semnat, si dupã un timp, a devenit unul din cei mai importanti furnizori de înghetatã din statul respectiv.(Nu le dãm numele, cã spune lumea cã facem reclamã!). De ce a avut succes ? Pentru cã omul stia sã facã înghetatã, si reprezentantul bãncii, si-a dat seama de asta. Au avut de câstigat împreunã.
Asta numesc eu politicã economicã. Se poate extinde si la nivel de stat. Ce, noi suntem mai tâmpiti ? Sau facem “sluj” la Uniunea Europeanã si devenim una din marile piete de desfacere ale economiei occidentale, pentru tehnologii învechite sau chiar ratate ?
Legat de aceastã problemã, stiati cã statele europene dezvoltate, au prevederi legislative care împiedicã România sã importe tehnologie de ultimã orã, iar diferenta între lansãrile pe piata vesticã si si cele de pe piata esticã trebuie sã fie de cel putin un an ? Probabil cã este evident când cititi în reviste de specialitate cã “X” firmã, a lansat cu mare entuziasm, produsul “Y”, dar care “în România va fi disponibil abia la sfârsitul anului viitor” !
Si asta e tot politicã economicã ! Dar politica noastrã economicã, unde este? Se face tapaj în Europa de tehnolologii energetice “alternative”. Personal, am inventat una. Made in Romania. Poate nu e genialã, dar e simplã, si poate produce “energie verde”, la costuri mici. Credeti cã este vreo bancã interesatã? Sau mãcar vreun organ al statului ? Dacã rãspunsul este “da”, vã înselati ! Ideea de bazã a functionarului de stat - fie el parlamentar, sau simplu casier la sectia financiarã - este “de unde luãm bani ?”, în loc de “cum sã facem bani ?”
Si uite asa ajungem sã ne împrumutãm pe la FMI, care ne impune politicile sale financiare – cã asta stiu sa facã – dar când e vorba de politici economice, ne lasã sã ne descurcãm. Bravo lor !
Cum se face cã desi avem un popor care dã pe-afarã cu oameni inteligenti, geniali as spune, nu e în stare sã impunã el, altora modul sãu de a aborda problemele !? Simplu : rãmânem fãrã olimpici, oameni pregãtiti, vârfuri în orice domeniu, pentru cã vesticii (în general), stiu sã dea oamenilor merituosi ce au nevoie. Si credeti-mã cã nu au nevoie de mare lucru: o cosmelie (200.000 euro), o masinã (100.000 euro), si un laborator (2.000.000 euro), si alte câteva mãruntisuri, pe care nu le mai trec la socotealã, pentru cã deja am umflat preturile la restul.
Dumneavoastrã, domnilor parlamentari, pe ce cheltuiti 2.500.000 euro? Vã spun eu : pe ciocane pentru reparatii la Palatul Parlamentului care costã 100 euro bucata, masini de lux si soferi care sã va plimbe pe unde aveti nevoie la costuri exorbitante(dumneavoastrã sau familia, tot aia), indemnizatii care sã asigure motãitul dumneavoastrã confortabil în fotolii de piele, la sedinte interminabile si inutile si alte asemenea lucruri “importante”, pe care nici nu vreau sã mi le mai amintesc.
Ca sã nu mai vorbim de legi care se dau în Parlament, care prevãd scutiri de taxe si impozite pentru clienti politici, si pe care “prostimea” – voiam sã zic “poporul” nu le va vedea niciodatã. Dar asta, pentru altã datã.
Una peste alta, astea fiind politicile economice românesti, ne îndreptãm cu pasi repezi spre dezastru si “sclavie economicã”, fãrã sã ne pese.
În rest, numai de bine !