luni, 13 iulie 2009

Am trãit s-o aud si pe-asta

Uneori, am impresia cã realitatea îmi face feste. De data asta, e vorba de postul TV “Realitatea”.Am auzit la stiri, una latã rãu de tot : “absolventii de liceu se pregãtesc sã-si încerce norocul la facultãti”.Stirile de la ora 14.25, din ziua de azi, 13.07.2009 !
Mãi copii, voi sunteti responsabili? Cum puteti emite asa niste gogomãnii la un post de stiri ce se doreste serios ? Dar abia acum mã apucã tremuriciul : dacã stirea chiar reflectã realitatea? Dacã asa este, atunci avem de ce sã ne plângem de milã.
Oricum ar fi, stirea este o catastrofã:
- dacã e o glumã, trebuia transmisã la altã emisiune, sau la alt post de televiziune.
- dacã a fost o gresealã de limbã a stiristei cu pricina, eu ca director al departamentului de stiri, as da-o afarã cu o datã mult anterioarã, si as apãrea pe post spunând cã niste OZN-uri au intervenit în transmisie si au stricat-o.
- dacã directorul nu a fãcut-o încã înseamnã cã si el este la fel de strãin de limba românã, cum este OZN-ul mai sus mentionat.
- si cel mai grav, dacã stirea chiar reprezintã realitatea , viitorul României chiar depinde de o sansã. Una, la douãzeci de milioane.
Tin minte cã altã datã, trebuia sã înveti din greu pentru a intra la o facultate. Si nu era o chestiune de sansã, ci de stiintã. Dacã s-a schimbat ceva în filozofia si conceptul de concurs de admitere la o institutie de învãtãmânt superior, vã rog sã-mi spuneti si mie. Poate am rãmas eu în urmã.
Dar, uite acum, îmi vine altã idee : nu cumva si domnisoara care a emis stirea a avut norocul sã intre la vreo facultate, pe care Dumnezeu stie cum a terminat-o ?
Cu cât analizez mai mult, cu atât îmi dau seama cã România se destramã din interior, cu ajutorul propriilor oameni, care desi nu pot avea pretentii decât de a mâna coada vacii, au pretentii de observatori realisti ai situatiei politice si economice românesti.
Nu mai... de bine !

Economia politica si politica economica

Pe vremea “Împuscatului”, aveam la scoalã oarece ore de "Economie politicã". Cei mai în vârstã, probabil îsi mai aduc aminte.
Pe vremea aia, era de înteles. De ce suntem obligati si acum, dupã 20 de ani, sã suportãm acelas regim, nu mai înteleg...
Pentru mine, cel putin, diferenta este evidentã : avem încã o economie politicã. Adicã în mod fãtis, condusã de politic. Probabil cã din aceastã cauzã, nici titlurile manualelor de scoalã nu s-au schimbat.
Guvernantii si parlamentul, cred cã ne pot pãcãli, profitând de eventualele confuzii ce se pot creea în mintea poporului legat de acest subiect. Si când spun popor, mã refer la cei multi, care nu si-au propus –ori n-au avut de ales- sã devinã economisti, sau guvernanti, sau parlamentari, ci sunt simpli tãrani, muncitori, functionari, etc.
La revolutie, am crezut si eu, ca oricare, cã vom intra în normalitate. Chiar dacã treptat... Dar dupã atâta timp, constat cã e din ce în ce mai rãu. Degeaba se zbate Isãrescu sã tinã în frâu destrãbãlarea iresponsabilã a parlamentarilor nostri, cãci o bunã politicã financiarã, nu se poate sustine fãrã o bunã politicã economicã. Care din pãcate, la noi este “sublimã, dar lipseste cu desãvârsire”. (Caragiale n-a murit !)
În orice caz, nu mã astept din partea unor parlamentari si europarlamentari, sã facã o deosebire între cele douã concepte, atãta timp cãt ei abia silabisesc “Bamboo”(stâlcind cuvântul si în românã, si în englezã), si nu sunt în stare sã urmãreascã idei complexe, pentru cã mintea lor e prea ocupatã sã învete cum se pronuntã cuvinte de care nu au auzit.
Politici economice ? Cine ? Parlamentarii nostri ? Sã fim seriosi. Si dacã existã printre ei unii care ar face fatã, sunt repede acoperiti de cei care fac scandal de la tribune, blamând orice idee de bun-simt, ca fiind “antieuropeanã”.
Îmi aduc aminte cã la un moment dat, a apãrut pe postul national de televiziune, ambasadorul Marii Britanii la Bucuresti, care a declarat oficial cã indiferent dacã vrem sau nu, tara noastrã tot va face parte din Uniunea Europeanã. Era înainte de referendumul pe aceastã temã, propus de Iliescu.
Deci, vrei – nu vrei, “bea Grigore aghiasmã”.
Poate lupt si eu pentru un ideal învechit, dar cred cã democratia, asa cum se prezintã ea azi, e depãsitã.
Dar sã nu divagãm. Era vorba de politici economice. Dacã le-a vãzut cineva , pe undeva, sã-mi spunã si mie. Programul “Prima Casã”, nu este rãu... Ba chiar ar ajuta un pic la relansarea economiei. Dar în marea lor întelepciune, “alesii” nostri nu s-or fi gândit si ei la un program de genul “Prima firmã” ? Mi se pare mai benefic sã alegi idei de firme care sã producã ceva, decãt sã bagi bani în case. O sã-si facã oamenii si singuri, dacã au cu ce.
Sã vã dau un exemplu : un tip din SUA, se duce la bancã, si spune: “Vreau sã fac înghetatã, am nevoie de bani sã înfiintez o firmã !”. A doua zi, un reprezentant al bãncii, s-a înfiintat la om acasã, a vãzut cã stie sã facã înghetatã, si cã nu are cu ce. Peste o sãptãmânã, reprezentantul bãncii s-a întors la om si l-a pus sã semneze actele : studiul de fezabilitate, contractul de credit bancar, lista cu recomandãri pentru furnizori de utilaje, planul de afaceri, recomandãri cu privire la structura firmei, calcule legate de nivelul minim al profiturilor, etc. Omul a semnat, si dupã un timp, a devenit unul din cei mai importanti furnizori de înghetatã din statul respectiv.(Nu le dãm numele, cã spune lumea cã facem reclamã!). De ce a avut succes ? Pentru cã omul stia sã facã înghetatã, si reprezentantul bãncii, si-a dat seama de asta. Au avut de câstigat împreunã.
Asta numesc eu politicã economicã. Se poate extinde si la nivel de stat. Ce, noi suntem mai tâmpiti ? Sau facem “sluj” la Uniunea Europeanã si devenim una din marile piete de desfacere ale economiei occidentale, pentru tehnologii învechite sau chiar ratate ?
Legat de aceastã problemã, stiati cã statele europene dezvoltate, au prevederi legislative care împiedicã România sã importe tehnologie de ultimã orã, iar diferenta între lansãrile pe piata vesticã si si cele de pe piata esticã trebuie sã fie de cel putin un an ? Probabil cã este evident când cititi în reviste de specialitate cã “X” firmã, a lansat cu mare entuziasm, produsul “Y”, dar care “în România va fi disponibil abia la sfârsitul anului viitor” !
Si asta e tot politicã economicã ! Dar politica noastrã economicã, unde este? Se face tapaj în Europa de tehnolologii energetice “alternative”. Personal, am inventat una. Made in Romania. Poate nu e genialã, dar e simplã, si poate produce “energie verde”, la costuri mici. Credeti cã este vreo bancã interesatã? Sau mãcar vreun organ al statului ? Dacã rãspunsul este “da”, vã înselati ! Ideea de bazã a functionarului de stat - fie el parlamentar, sau simplu casier la sectia financiarã - este “de unde luãm bani ?”, în loc de “cum sã facem bani ?”
Si uite asa ajungem sã ne împrumutãm pe la FMI, care ne impune politicile sale financiare – cã asta stiu sa facã – dar când e vorba de politici economice, ne lasã sã ne descurcãm. Bravo lor !
Cum se face cã desi avem un popor care dã pe-afarã cu oameni inteligenti, geniali as spune, nu e în stare sã impunã el, altora modul sãu de a aborda problemele !? Simplu : rãmânem fãrã olimpici, oameni pregãtiti, vârfuri în orice domeniu, pentru cã vesticii (în general), stiu sã dea oamenilor merituosi ce au nevoie. Si credeti-mã cã nu au nevoie de mare lucru: o cosmelie (200.000 euro), o masinã (100.000 euro), si un laborator (2.000.000 euro), si alte câteva mãruntisuri, pe care nu le mai trec la socotealã, pentru cã deja am umflat preturile la restul.
Dumneavoastrã, domnilor parlamentari, pe ce cheltuiti 2.500.000 euro? Vã spun eu : pe ciocane pentru reparatii la Palatul Parlamentului care costã 100 euro bucata, masini de lux si soferi care sã va plimbe pe unde aveti nevoie la costuri exorbitante(dumneavoastrã sau familia, tot aia), indemnizatii care sã asigure motãitul dumneavoastrã confortabil în fotolii de piele, la sedinte interminabile si inutile si alte asemenea lucruri “importante”, pe care nici nu vreau sã mi le mai amintesc.
Ca sã nu mai vorbim de legi care se dau în Parlament, care prevãd scutiri de taxe si impozite pentru clienti politici, si pe care “prostimea” – voiam sã zic “poporul” nu le va vedea niciodatã. Dar asta, pentru altã datã.
Una peste alta, astea fiind politicile economice românesti, ne îndreptãm cu pasi repezi spre dezastru si “sclavie economicã”, fãrã sã ne pese.
În rest, numai de bine !

vineri, 22 mai 2009

Mic atlas complementar de mitocãnie urbanã

M-am gândit sã adaug câteva mitocãnii, care pentru stiutorii de carte din România,(specie pe cale de disparitie) capãtã la o primã analizã proportii cataclismice.
Agramatus primatus mai e denumit si “Mâzgãliciuitorul de anunturi”, (rog a mi se ierta licenta lingvisticã, dar pentru acestia trebuie inventat un cuvânt nou) fãcând parte dintr-o mai întinsã ramurã socio-zoologicã a chinuitorilor de limbã românã. (Ar trebui sã fie si ei chinuiti, tot astfel cum chinuie ei sãraca limbã) Pot fi surprinsi uneori lipind peste tot, adicã pe stâlpi, refugii de transport în comun, parbrizele masinilor personale abandonate si te miri mai pe unde ,tot felul de anunturi, de genul : “Îmarculez vehicule auto pe bulgariea“ (ca si cum cineva cu scaun la cap si-ar putea lãsa soarta actelor masinii personale pe mâna vânjoasã si neuronul singuratic - desigur - plictisit de moarte, ale unui asemenea personaj ); alãturi de mai vechile dar în încã vogã “az navem ooo” si “Avem pulovãre negre în toate culorile” . Iar ca sã fie tacâmul complet, toate astea apar într-o grafie amintind de primele încercãri ale omului primitiv de a se exprima. (Va suporta completãri ulterioare)
O a doua categorie observatã de mine, ar fi Diplomatii si expertii (de toate felurile) de televiziune.(Uite asa ajungi s-o întelegi pe Nikita, cã vrea si ea sã fie vedetã !). Proveniti din categoria Agramatus primatus, au aflat (întâmplãtor, desigur), pe unde se aflã scolile si facultãtile, iar contra unor sume de bani mai mult sau mai putin consistente, au obtinut diplome... De liceu, apoi de pe la vreo universitate de care nu a auzit nimeni, etc. Nesuportãnd anonimatul, acestia apar “pe sticlã”, cu aere de vedete si de sfãtuitori ai natiunii, în probleme importante, începând de la retete de bucãtãrie, pânã la politici internationale, globalizare, si multe altele.Cârcotasii Huidu si Gãinusã nu mai fac fatã la avalansa de enormitãti debitate pe toate posturile de televiziune, cu titlu de pãreri ale anlistului politic X, sau ale nutritionistului Y, etc.
O ultimã categorie, ar fi Prostãnacus parlamentaris zis si Analfabetul de Parlament (nu de apartament – ar fi fost cazul fericit în care nu ar fi deranjat asa tare). Ei, dragii mosului aicea-i atunci ! Astia sunt cei mai periculosi. La rândul lor, sunt proveniti din Diplomatii si expertii (de toate felurile) de televiziune, care nu se multumesc numai sã-si etaleze lipsa totalã de cunostinte de limba românã (si în general de orice fel de cunostinte), ci mai si vor sã o impunã poporului ãsta, si asa apãsat de problemele cotidiene. Unii au cunostinte adânci, de (im)portantã nationalã, cãpãtate prin vizetele celulelor de la gardienii de pe holurile anumitor stabilimente, alti parlamentari europeni cautã si acum motivele politice pentru care apa contine în proportie de numai 33% oxigen si îngrijorãtorul procent de 66% hidrogen, iar noul val “care este”, a ajuns în parlament ca sã învete (si nu asa cum credeam noi, prostimea cã trebuie sã fie deja învãtati).
Poate nu pricep eu, cã sunt mai încet la minte, cum se face cã un fost ambasador al României la Washington a fost bun sã-si execute misiunea pe care i-a încredintat-o tara, atãta timp cât nu stãpâneste bine limba romãnã ? Si mai vrea sã fie si presedinte ! Pãi atunci când un diplomat strãin vede cã tu te întelegi cu el într-o englezã de tot rãsul, având pretentia cã stii bine limba, mi se pare normal sã-ti bage pe gât tot felul de clauze prin contracte, care sã avantajeze statul lui, si nu pe al tãu ! Pãi ce cãutati voi, mãi oamenilor în locuri unde nu ar trebui sã fiti ? Iar dacã ãstia sunt “diplomatii” pregãtiti de statul Român, atunci avem probleme grave !
Dragi parlamentari, poporul român nu e tâmpit, dar munceste de dimineata pânã noaptea ca sã-si câstige existenta si sã vã tinã si pe voi, niste “neica nimeni”, în functii confortabile, plãtite cu salarii uriase, pentru prestatii egale cu zero, dacã nu chiar mai rãu !
În rest, numai bine !

luni, 4 mai 2009

ERAU DACII ÎNAPOIATI ?
(Un articol de bun simt. Nu mai stiu al cui este, dar meritã citit !)
NU, nu erau!!! Va voi prezenta in continuare cum am fost noi “romanizati”…-
Arte - Dacii au excelat in acest domeniu, asa cum ne dovedesc sapaturile arheologice. Podoabele lor erau de o rara frumusete, sculptura in lemn avea o veche traditie transmisa pana in timpurile noastre pe intreg teritoriul tarii, casele erau impodobite cu fel de fel de ornamente, pentru care foloseau scule fine, in genul toporaselor miniaturale etc. Tesatoria la razboi era cunoscuta inca din perioada culturii Cucuteni (2700-2000 i.e.n.). In sec. V-IV i.e.n., in tinuturile traco-getice se dezvolta asa numita arta traco-getica a aurului si argintului, din care va deriva direct arta clasica daco-getica. Pentru aceasta se folosea argintul si aurul extras din muntii Apuseni si cel rezultat din topirea monedelor. S-au stabilit in total 111 localitati in care s-au gasit piese de argint daco-getice ce fac parte din tezaure sau alcatuiesc descoperiri singulare. Asa cum s-a aratat si in articolele precedente, toate realizarile isi au izvorul in timpuri foarte indepartate. Cele mai vechi opere de arta dateaza din epipaleolitic (8000-7000 i.e.n.). Din eneolitic (3000 i.e.n.) ne-au ramas opere ca “Ganditorul” si “sotia” sa decoperite la Cernavoda etc. Frumusetea sculpturilor si ceramicii de atunci nu avea comparatie decat cu cea a produselor din bazinul Marii Egee. Asa apare “zeita fertilitatii” de la Cucuteni, realizata in perioada 3600-3400 i.e.n., altarul din teracota de la Trusesti-Botosani, modelele din teracota ale celor patru sanctuare de la Cascioarele - Ilfov, datate 3600-3400 i.e.n. si care prezinta un rafinament arhitectonic, pe care templele elene il vor atinge dupa mai bine de 2200 de ani, femeia care duce un vas pe cap de la Oltenita (de unde putem deduce ca purtatul vasului si a altor sarcini pe cap nu e un imprumut extern, ci un obicei autohton), minuscula vulpe de la Pietrele, a carei siretenie artistul a surpins-o magistral, precum si celelalte opere pline de originalitate si rafinament ale culturii Cucuteni (3600-3400 i.e.n.) si in special vestita si tipica ceramica pictata, arsa la temperaturi inalte si egala in rafinament cu aceea din Atica arhaica, ca si nu mai putin originalele opere descoperite la Habasesti (2700-1880 i.e.n.). Din epoca bronzului ne-au ramas cele 11 pumnale de aur de la Persinari, tiparele pentru turnarea topoarelor de la Sarata-Monteoru (1700-1300 i.e.n.). Tot aici s-au pastrat inele de bucla din aur, echivalente cu cele de la Troia si margele de faianta asemenea celor din Egipt. Si aceasta epoca este la fel de bogata ca si cea anterioara, neolotica, de la Cucuteni, sau cea urmatoare - Wiettemberg (1700-1300 i.e.n.) - care formeaza trecerea spre epoca fierului si din care cea mai semnificativa amintire este depozitul de bronzuri de la Uioara de Sus, compus din 5800 obiecte in cantitate de 1100 kg (sabii, pumnale, seceri, fibule, pandative, vase, zabale). Este perioada ce corespunde civilizatiei submiceniene din Grecia etc….-

Medicina - Nu s-a pastrat nici o planta medicinala din limba latina, dacii fiind cei mai mari specialisti ai antichitatii in cunoasterea, cultivarea si folosirea plantelor medicinale si neavand ce imprumuta de la romani. La Sarmizegetusa Dacica, s-a gasit o trusa medicala ( o cutie de lemn ferecata in alama si cu maner de fier, ce continea: un scapel, o penseta, pulbere de piatra ponce si vase miniaturale pentru poduse farmaceutice), dovada a nivelului ridicat al practicii medicale in timpul lui Decebalus. Tot atat de importanta este si metoda lor de a trata si sufletul odata cu trupul.-
Agricultura - Dacia a avut cea mai veche agricultura din Europa, fiind cotatat printre cele mai vechi din lume (neolitic). Ei au folosit brazdarul de fier inca din prima jumatate a secolului IV i.e.n., acesta fiind gasit in mormantul tracic de la Kalacanovo (Bulgaria). In nordul Dunarii, brazdarul de fier este prezent in aproape toate asezarile mari cercetate, incepand cu sec. II i.e.n.: Ocnita-Valcea, Cetatenii din Vale, Comalau, Costesti, Craciunesti, Cristesti, Gradistea-Muncelului, Pecica, Strambu, Mosneni, Poiana, Tinosu, Capaina, Piatra Neamt, Odorhei.-
Port - Este stiut ca taranii nostri mai poarta si azi, in multe zone ale tarii, aceeasi imbracaminte ca dacii de pe columna lui Traian (itari, camasa lucrata cu flori pe poale si maneci, cojocele lucrate cu flori, caciula - pe care romanii nu le aveau) si ca femeile dace erau net superioare celor romane ca stil si arta in toalete (camase cu decolteu, ie, fusta cu clos, fote, bazma etc, pe care - de asemenea - femeile romane nu le cunosteau). De asemenea, insusi cuvantul imbracaminte este de origine dacica, fiind grefat pe cuvantul dac braca “pantaloni”, cuvant care a evoluat in limba româna sub forma de bracinari “itari” si bracinar “curea, sfoara, cingatoare pentru strans pantalonii”. Primul care foloseste brava este Ovidius, apoi Tacitus. Amandoi se refera la estul Europei: Ovidius descriind pe geti, Tacitus folosind litere elene. Deci cuvantul braca nu este celtic, ci dac. Dimpotriva, romanii, veniti in Dacia au adoptat portul dac, astfel cum ne informeaza D. Protase. Pana in prezent nu s-a gasit nici un monument in care sa fie reprezentat un dac in toga romana. In fapt, colonistii erau obligati sa adopte portul dac pentru a nu “crapa” iarna de frig, asa cum ne demonstreaza monumentul sculptural de la Casei (Jud. Cluj) al lui Iulius Crescens imbracat intr-un cojoc mitos, ca si cel de la Apulon. Ca element de permanenta a elementelor de port de-a lungul mileniilor, in afara closului si decolteului, avem originala caciula dacica pe care o mai poarta inca taranii nostri, ca mostenire din timpurile imemoriale ale pelsagilor dunareni si carpatici si ale lui “Mithras genitor luminis” reprezentat ca un tanar imbracat in costum traditional dac: camasa lunga, cingatoare peste mijloc, mantie ce-i ajunge pana mai jos de genunchi si caciula traditionala daca pe cap. E o costumatie identica cu cea a dacilor sculptati pe columna lui Traian. Imaginea taurului este simbolul unei bogatii a dacilor stravechi: cresterea vitelor si agricultura. Aceeasi reprezentare o intalnim, ca element de traditie, la Corbea din colectia Teodorescu.-
Administratie - Bruma de administratie adusa de romani in scopul spolierii dacilor de fabuloasele lor bogatii a cazut odata cu parasirea Daciei de catre Aurelianus la 271 e.n. Reorganizarea statala dupa navalirea tatarilor (1241) nu a folosit nimic din sistemul roman, pornind de la baze cu totul noi. Singura realizare pozitiva a romanilor de care a beneficiat intr-o oarecare masura posteritatea, este sistematizarea normelor juridice cunoscute azi sub denumirea data in epoca moderna de dreptul roman, cu precizarea ca el nu a fost adoptat in epoca romana, codificarea facandu-se sub Napoleon. In toate tinuturile locuite de români, inclusiv Polonia, s-a folosit acel drept consuetudinar, numit obiceiu al pamantului sau dreptul valah, pana prin sec. XVI-XVII.-
Armata - Romanii au imprumutat de la daci vestitul stindard reprezentand lupul si sarpele, unic in lumea antica si care va fi insusit de toate legiunile romane. Insasi organizarea de lupta a fost la inceput de origine traco-macedoneana sub forma bine cunoscutei falange. Dacii invinsi nu au mai avut ce prelua, deoarece armata lor a fost desfiintata. In schimb romanii nu au reusit sa invete niciodata sa lupte calare folosind totodata arcul, cee ce explica rapida lor capitulare in fata partilor, a carpilor si a popoarelor migratoare.-
Cultura spirituala - In timpul stapanirii romane, in toata Dacia ocupata, n-a fost creat macar un centru de cultura. De altfel romanii nu aveau nici un interes sa ridice nivelul cultural al acestui popor pe care il dusmaneau si-l invidiau atat de mult. Asa se explica faptul ca dacii nu si-au insusit alfabetul latin deoarece era al lor (Paul Lazar Tonciulescu - De la Tartaria la Tara Luanei). Putinele inscriptii latine gasite pe teritoriul dac se refera in primul rand la problemele de administratie ale ocupantilor romani sau care impodobeau mormintele acestora si ale unui numar foarte mic din componenta aristrocratiei locale, interesate ca in toate situatiile similare din lume in pastrarea unor privilegii (a zis cineva ca toti dacii au fost “curati”???). Astfel de inscriptii s-au gasit in numar mult mai mare in restul lumii romane, dar n-au contribuit cu nimic la romanizarea egiptenilor, evreilor, fenicienilor, caldeoasirienilor, elenilor, populatiei din Asia Mica, a persilor, maltezilor etc. Dacii nu au scris, ca si etruscii, dar au folosit foarte mult alfabete proprii, diferentiate pe regiuni si avand un fond comun, pentru insciptii, alfabete din care a fost selectat alfabetul zis chirilic (ibidem). Dacii cunosteau si foloseau un calendar original solar, care poate fi considerat cel mai precis din antichitate. Eroarea acestui calendar era de 1,78 zile la 34 de ani, adica 1h15′3″ pe an de unde rezulta o eroare diurna de 12″ 34/100, ceea ce constituie o precizie de-a dreptul uimitoare pentru acele timpuri. (Paul Lazar Tonciulescu - Impactul Romei asupra Dacilor). Romanii au avut, initial, un calendar in care anul era de 10 luni totalizand 304 zile. Numa Pompilius (717-763) mai adauga 2 luni a 30 de zile, ajungand astfel la 366 zile si 12h. Deci eroarea acestui calendar era de 1 zi si 12 ore pe an, adica 4′55″ si 62/100 pe zi (ibidem), cu mult mai mare decat a celui dacic. De aceea, sub Caius Iulius Caesar, a trebuit corectat din nou anul 46, ajungandu-se la 365 zile, cu o eroare de 6h 48′ si 46″, deci eroarea diurna atingea 1′7″ 2/100. Rezulta o precizie a calendarului dacic fata de cel roman-iulian de aproximativ 5,6 ori mai mare, ceea ce este de asemenea fantastic, avand in vedere ca cel iulian este de o data mult mai recenta decat cel dacic si, dat fiind pretinsa inalta cultura romana, acesta din urma ar fi trebuit- logic- sa atinga o perfectiune superioara celui dac. De altfel, calendarul Iulian nu era o creatie romana, fiind imprumutat de la astronomul elen Sosigenes din Alexandria. Superioritatea gandirii si culturii dacice o putem aprecia mult mai bine amintind ca eroarea diurna era compensata prin corectii efectuate la 104 ani, 520 ani si 8840 ani, dupa care anul dacic cuprindea 365,242197 zile, fata de 365,242198 la care a ajuns astronomia moderna. Aceasta precizie se pare ca “frizeaza perfectiunea”, nu?Ca element de originalitate, se poate mentiona cifra 6 pe care o foloseau dacii in calculul calendarului si pe care o intalnim si in alte ocazii. Spre exemplu:- pe basorelieful de la Ostia sub forma numaraului de altare ce se afla deasupra pesterii;- pe basorelieful de la Sarmizegetus, unde 6 altare inconjoara capul lui Mithras;- pe sculptura de la Alba Iulia, asemanatoare basoreliefului precedent;- numarul de martori folositi in dreptul consuetudinar vechi românesc in toate tinuturile locuite de români, chiar si in Polonia;- confederatia etrusca (2×6=12) si numaratoarea sumeriana sexazecimala), explicabile prin plecarea sumerienilor si etruscilor din zona muntilor apuseni (Paul Lazar Tonciulescu - De la Tartaria la Tara Luanei);- duzina, in general, ca numar;- folosirea cifrei 6 in sens de atentionare.Pe plan educational, influentele romane au fost net negative. De la un popor educat in cultul cotropirii si jafului, dacii n-aveau ce invata si nici nu au preluat nimic. Poporul român a ramas caracterizat de acelasi spirit pasnic, ospitalier si bland ca si stramosii lui traco-daci. Ei si-au continuat traditiile lor spirituale, mult mai bogate decat se credea, situatie pe care arheologicii nostri au demonstrat-o convingator si in repetate randuri dupa cel de-al doilea razboi mondial. Poate ca tocmai in aceasta rezida si unele cauze care i-au favorizat pe romani: productia redusa de arme si, in general, lipsa spiritului de agresivitate si a dorintei de a se infrupta din bunurile materiale ale vecinilor, transmisa de-a lungul secolelor pana in timpurile noastre.Exista inca astazi autori la care problema incursiunilor dacilor in zonele ocupate de romani este trata confuz. Paul Mackendrick, de exemplu, pe de o parte insista permanent asupra bogatiilor fabuloase ale dacilor, releva spiritul lor pacifist pentru ca exact o pagina mai departe sa afirme ca “Dacii … au intreprins incursiuni in teritoriul roman, de unde isi procurau mijloacele de cumparare”. Acel incursiuni aveau rol militar de informare si distrugere a lucrarilor de pregatirea ale romanilor impotriva Daciei din perioada celor 200 de ani anteriori lui Traian, iar dupa aceea pentru eliberarea teritoriului ocupat de romani.Dacii erau pacifisti dar nu lasi. Educatia lor ii facea nemuritori, asa cum de altfel au ramas in istorie!