duminică, 18 septembrie 2016

Regele Arthur şi Excalibur

   Mi-a atras de curând atenţia redifuzarea pe canalul AMC a filmului "Ultima legiune" (The Last Legion), un film din 2007, în regia lui Doug Lefler, după o nuvelă a lui Valerio Massimo Manfredi.
    De ce ? Pentru că este o viziune artistică asupra adevărului istoric, ce caută să acrediteze ideea descendenţei regelui Arthur din stirpe romană (nu ştiu dacă intenţionat sau nu).
    Problema este că întemeietorii valorilor britanice sunt descendenţii poporului trac din care se trage majoritatea popoarelor europene. Ce nu pot înţelege, este de ce britanicii ne vad pe noi, românii ca pe nişte necivilizaţi, când de fapt descendenţii tracilor au adus pe insule lumina civilizaţiei. Probabil lipsa de cunoştinţe istorice reale a dus la această situaţie. Pentru lămurire, va fi probabil publicat un alt articol.

    Cine era Pendragon ?

    Naraţiunea filmului se învârte în jurul dispariţiei celei de-a noua legiuni a Romei, un mister care îi intrigã pe istorici. Este posibil însă ca revolta scoţilor să fi distrus-o şi a să conducă la fãurirea unei graniţe consistente în nordul insulei britanice ? Triumful improbabil al populaţiei inferioare a contribuit la formarea conştiinţei naţionale a scoţienilor şi englezilor. Pentru englezi, masacrul legiunii este povestea de succes a unor mici “David” care doboarã un “Goliath” asupritor. Pentru scoţieni, este o expresie a libertãţii supreme, imperialismul roman simbolizându-l şi pe cel englez. Dar cât adevăr rezidă în legenda faimoasei Legio IX Hispana ? Şi în conformitate cu filmul, de cine a fost condusă ?
    După explicaţiile din film, este foarte posibil să fi fost condusă de un trac. Istoricul şi scriitorul André Maurois scria, acum o jumătate de veac: "Prima cohortă dacică stă acolo de două secole. Soldatul, prinzând rădăcini, devine colon. Puţin câte puţin, legiunile britanice uită de legăturile lor cu Roma. Într-o zi, îşi vor proclama un împarat propriu (Magnus Maximus), care se va duce să lupte pe continent cu pretendenţii veniţi din alte provincii". Britania devenise provincie romană în anul 43 d.H., sub împaratul Claudiu (41-54), dar numai sudul insulei, apoi şi centrul, pâna în vremea lui Hadrian (117-138), când acesta a ordonat construirea unui mare zid de apărare (120 km), în partea cea mai îngustă a Angliei, pentru a feri provincia de atacurile scoţilor si picţilor din nord. Acest zid, apare în film, ca ilustrare a adevărului istoric. De-a lungul zidului, s-au ridicat 17 fortăreţe mari, unde erau cantonaţi 5500 cavalerişti şi 13.000 infanterişti. Din această mare garnizoană făcea parte şi unitatea dacică pomenita în inscripţia romană din piatră, din secolul al II-lea d.H.al cărei original se află la Carlise Museum, prin care se atestă prezenţa unei unităţi militare formate din daci în provincia romană Britania. Această formaţiune a participat la apărarea Britaniei, din anul 146 pana în 410, când a încetat stapânirea romană în insulă, fiind improspătată mereu (şi după retragerea aureliană, din 271-273) cu soldati daco-romanizaţi, veteranii (betranus) devenind coloni pe pamânt britanic. Prin "romanizare" nu trebuie să se înţeleagă impunerea limbii latine, ci a unei organizări sociale specifice imperiului roman, cunoscută ca "pax romana". Pax Romana (Pacea romană) a fost o realitate istorică (un mod stabil de organizare a vieții sociale), un sistem de ordine internațională și a devenit în timp un model de structurare a raporturilor politico-militare pe spații geo-politice largi. Ca și Imperiul, Pax Romana era considerată un concept politic caracterizat de universalitate și a cărui valoare depășea frontierele propriu-zise ale statului roman. Documentele vremii atestă pe acele plaiuri numele de Decibalus şi Dida, precum şi o asezare Deva, toate amintind de obârsia soldaţilor din cele peste zece "ale" si "cohorte" de daci, care apărau extremitatea nordică a imperiului roman. Chiar şi cimpoiul dacic a fost "exportat" în spaţiul nord-britanic, iar dansul căluşarilor mai există şi acum sub forme asemănătoare căluşului românesc, în Glouchestershire, Abington sau Upton, din Anglia. Cu timpul, soldaţii din Tracia s-au topit în marea masă a autohtonilor, precum s-a întâmplat şi cu legiunile romane aduse de Traian şi urmaşii săi în Dacia, toţi vorbind acea "latină vulgară", din care, în câteva veacuri, s-a născut "străromâna", un termen discutabil în sine, dar acceptabil în acest context.
    Cea mai importantă problemă în ecranizarea faptelor istorice, nu e neapărat acurateţea numelor şi a rolurilor istorice ale celor ce le-au purtat, ci explicaţia numelui Pendragon (numele de familie al legendarului Arthur), care ar însemna "Fiul Dragonului". De-a lungul filmului apar peste tot steaguri de luptă similare cu cele dacice, cu cap de lup şi trup de dragon.  Chiar unele armuri prezente în film ilustreză acele steaguri.
     Cum numele Pendragon este greu de pus la îndoială este evidentă originea tracă a acestuia. Ca o subliniere importantă asupra acestui aspect, este că popoarele din vechime, erau legate prin legende şi mituri de diverse spirite ocrotitoare, numite ca şi constelaţiile de deasupra locului unde trăiau. Tracii erau consideraţi protejati de dragoni şi având spiritul acestora, datorită formei arcului Carpaţilor dar şi constelaţiei Dragonul ce se observă foarte bine deasupra teritoriului Tracic. Tot astfel, egiptenii (cei ce au construit piramidele), pentru că nu aveau forme de relief ce ar fi putut ilustra constelaţia Sirius, au construit piramide ce o reflectă pe pământ. Studiul savantului italian Giulio Magli, profesor de arheoastronomie în cadrul Universităţtii Politehnice din Milano, a avut în vedere nu doar cele trei mari piramide din Giza ci absolut toate piramidele construite în timpul celor de a IV-a şi a V-a dinastii egiptene (2630 i.Hr – 2323 i.Hr). Punctul de pornire l-a constituit celebra diagonală care uneşte colţurile celor trei mari piramide şi care se îndreaptă spre Heliopolis, unul dintre cele mai importante centre religioase ale vremii, Oraşul Soarelui. Italianul a reuşit să identifice faptul că diagonalele piramidelor din Giza, Abu Rawash şi Abu Sir sunt aliniate perfect şi fiecare dintre ele pare să indice o stea: Centaurus, Sirius respectiv Canopus. Toate cele trei stele sunt vizibile chiar deasupra piramidelor atunci când sunt privite din Heliopolis.
    Aşadar, chiar numele de familie al celui mai important personaj legendar al Marii Britanii arată originea sa tracică, subliniată în ecranizarea poveştii de steagurile de luptă sub formă de dragon cu cap de lup purtate de oşteni.

    Ce înseamnă Excalibur ?

    O altă problemă este originea numelui Excalibur, purtat de sabia ce este simbol al puterii familiei Pendragon.
    Excalibur este sabia legendară a regelui Arthur, uneori fiindu-i atribuite puteri magice sau asociată cu suveranitatea de drept a Britaniei. Alteori, Excalibur și Sabia din Piatră (dovada descendenței regelui Arthur) sunt considerate aceeași armă, dar în cele mai multe versiuni ele sunt arme distincte. Sabia a fost asociată de timpuriu cu legenda regelui Arthur. În galeză, sabia este numită Caledfwlch, iar în cornică, Calesvol.
    Una din ideile principale ale filmului este: "Before King Arthur, there was Excalibur" (în limba română "Înaintea regelui Arthur, a fost Excalibur"). Ultimele cadre din film atribuie lui Caius Iulius Caesar apartenenţa spadei legendare, supranumită "Sabia din piatră" (probabil o armă diferită). Se presupune că o sabie cu puteri supranaturale, denumită Crocea Mors ("Yellow Death" sau în română "Moartea galbenă"), a fost îngropată în Britania împreună cu trupul neînsufleţit al lui Nennius Britanicul, în conformitate cu spusele lui  Geoffrey of Monmouth. Acesta este autorul lucrării Historia Regum Britanniae (în engleză: The History of the Kings of Britain, iar în română "Istoria regilor britanici"). Lucrarea, scrisă probabil în jurul anilor 1336, este considerată o "pseudoistorie" şi acoperă o perioadă de 2000 de ani a regilor Britaniei, (începând cu troianul Eneas) care au fondat Britania, până în secolul VII, când anglo-saxonii au preluat controlul celei mai mari părţi din Britania. Este curios cum istoricii actuali ai G.B. nu consideră deloc această lucrare ca având valoare istorică, chiar dacă ea precizează rădăcini glorioase ale poporului. Oare pentru că tracii, fondatori ai Troiei sunt srămoşii actualului popor român ? De ce să-ţi fie ruşine cu descendenţa dint-un popor ce a impus câteva sute de ani tribut marelui Imperiu Roman ? Oricum, filmul împleteşte cele două legende despre Excalibur.  
    Ca explicaţii pentru provenienţa denumirii Excalibur se mai vehiculează şi cuvântul francez vechi Escalibor, care este el însuşi o deformare a cuvintelor de origine latină Caliburnus sau Caliburn.
Numele Caliburn este adesea legat de forma latinizată a cuvântului velş " Caledfwlch ", care combină elementele caled = ("battle, hard"), şi bwlch ("breach, gap, notch"). Valerio Massimo Manfredi, istoric, arheolog, scriitor, eseist și jurnalist italian, ce se defineşte el însuşi ca un „profesionist al antichității” (calitate dealtfel recunoscută),propune o teorie alternativă în care Caliburn derivă de la latinescul chalybs "oţel"("steel" în engleză), dar provenienţa este denaturată, presupunându-se greşit că vine de la Chalybes, un trib anatolian ce se îndeletnicea cu prelucrarea fierului.
Oricum, minereurile cu ajutorul cărora aceştia manufacurau metalele, nu ar fi putut avea rezistenţa necesară să taie alte obiecte din fier, acest lucru fiind posibil numai cu ajutorul oţelurilor înalt aliate, cu metale cum sunt titan, molibden, vanadiu, nichel, wolfram, care nu se găsesc în zăcămintele din zona lor de exploatare.
    Chalybes (în georgiană: ხალიბები; în greacă: Χάλυβες, Χάλυβοι) sau Chaldoi (în greacă: Χάλδοι) au fost un trib georgian, localizat în nordul Anatoliei în timpul antichităţii clasice pe un teritoriu numit atunci Chaldia. Totuşi, nici structura propusă a cuvântului nici formele fonetice nu par a fi corecte în traducerea denumirii Excalibur, chiar dacă Chaldoi / Chalybes, Mossynoikoi, şi Tubal / Tabal / Tibareni, se numără (după autorii clasici) printre primele popoare ce s-au îndeletnicit cu prelucrarea fierului. Numele în limba gracă al tribului este Χάλυψ şi înseamnă fier întărit, oţel şi se pare că a pătruns în limba latină sub forma " chalybs ", oţel. Se mai presupune şi că Sayce este numele grecesc Chalybe, de la hittitul Khaly-wa, "ţara lui Halys". O interpretare mai aproape de realitate este identificarea cu Chalibe, care era un termen generic grecesc pentru "oameni de la Marea Neagră ce comercializau fierul". Sursele istorice cele mai importante despre Chaldoi, sunt de la autorii clasici, incluzându-i pe  Homer, Strabon, şi Xenofon. Dar în timpurile imperiului Roman, Plutarh menţionează pe Chaldei (omonimi dar neînrudiţi cu Caldeenii semitici), care ar fi fost aşezati la ţărmul mării în Cappadocia, provincie romană denumită Pontus Cappadocicus. Apropierea fonetică cu Excalibur, este totuşi departe de a fi cea mai probabilă.
    Pentru a reveni la spada din film, aceasta poartă inscripţia CAI • IVL • CAES • ENSIS CALIBVRNVS. Literele "CAI. IVL. CAES." Sunt o abreviere de la Caius (sau Gaius) Julius Caesar. Manfredi traduce aproximativ "ensis caliburnus" ca "sword of steel", sau în limba română, "spadă de oţel". Ensis e unul din cuvintele latine pentru "sword", sau în română, "spadă". Se crede că în realitate latinizarea " Caliburn" a lui Geoffrey de Monmouth s-a dezvoltat în forma Excalibur, iar filmul explică originea numelui Excalibur prin acoperirea cu muschi a unei părţi din text; literele rămase fiind E S CALIBVR. Cu toate acestea, transformarea fonetică a lui "s" (uşor de pronunţat) în "x" este puţin probabilă, particula "ex" fiind comună în limbajul celor ce ştiau latină la acea vreme, şi care s-a păstrat până în zilele noastre, în majoritatea limbilor europene şi nu numai, orice cuvânt la care se adaugă acest prefix având semnificaţia de "înafara", sau "scos din", "eliberat din…".
    De fapt ENSIS CALIBVRNVS  este o presupunere greşită, textul trebuind să fie EX CAVES ALBURNUS, şi înseamnă spadă făurită din minereu extras din galeriile miniere (caves) din Alburnus. De aici şi verbul modern, "a excava"(ex caves). Este foarte posibil ca şi cuvântul "CAVES" de pe inscripţie să fi fost prescurtat, din moment ce chiar numele împăratului a suferit o astfel de trunchiere. Un motiv foarte important pentru care această interpretare este corectă, este că nici în zilele noastre nu se trece denumirea unui produs pe obiectul în sine, ci doar ţara de origine : "made in China", "made in U.K.", etc., fiind inutil să fie înscrisă denumirea (ENSIS) a obiectului. Alburnus Maior este denumirea latină pentru localitatea de azi Roşia Montană, care avea şi mai are încă un minereu recunoscut de pe acea vreme ca fiind de o calitate superioară, acesta fiind unul din principalele motive pentru care împăratul Traian a decis cucerirea Daciei (nu a Traciei). După cum se vede, bătălia pentru resurse continuă şi azi, cu aceeaşi ferocitate.
    Roşia Montană este cea mai veche localitate minieră din România, fiind atestată documentar acum nu mai puţin de aproape 1883 de ani. Numele Roşia Montană vine de la pământul roşu predominant în zonă, ca urmare a concentraţiei mari de fier. Numele localităţii Alburnus Maior, numele latin al Roşiei Montane, apare pentru prima dată menţionat în tăbliţa cerată nr. XVIII, datată 6 februarie 131. Tăbliţele cerate, găsite în minele de la Roşia Montană, reprezintă unul dintre izvoarele Dreptului Roman.
    La Roşia Montană se află unul dintre cele mai importante locuri istorice ale României care păstrează vestigii excepţionale, urme concret atestate ştiinţific ale trecerii prin istorie din Antichitate şi până în zilele noastre ale înaintaşilor poporului român.
    Peisajul cultural de la Roşia Montană este compus dintro concentrare extraordinară de vestigii care atestă evoluția exploatărilor miniere întrun interval de timp excepțional – 2 000 de ani – din perioadă preromană până în epocă contemporană.
    Situl denumit în latină Alburnus Maior, în germană Goldbach, în maghiară Verespatak şi în română Roşia Montană este reprezentat, în lumina cercetărilor din ultimii ani, de un sistem de exploatare roman excepţional care conservă mai mult de 7 km de galerii, la care se adaugă peste 80 km de galerii medievale şi de epocă modernă, un târg minier păstrat exemplar încă din perioadă preindustrială şi un peisaj presărat de multe urme ale activităţii miniere dintre care excepţionale sunt lucrările hidrotehnice datând din prima jumătate a secolului al XVIIIlea.
    Se ştie că bătălia contemporană pentru resursele de la Roşia Montană nu sunt pentru aur (foarte puţin rămas în urma exploatării multimilenare), ci pentru celelalte metale rare de aici: titan, germaniu, arseniu, molibden, vanadiu, nichel, cobalt, galiu şi wolfram. O spadă făurită pe acea vreme din oţel ce conţinea în aliaj aceste metale, ar fi fost cu mult superioară unora realizate din minereu provenind din alte zăcăminte, de aici şi scenele de luptă din film în care "Excalibur" taie literalmente armele de fier ale opozanţilor. Se mai poate spune că s-au descoperit la Roşia Montană, în situl arheologic, galerii de mină astupate la loc de mineri, din cauza descoperirii filoanelor de germaniu, arseniu şi galiu, care sunt toxice şi pot chiar descompune alte metale.
    Cea mai probabilă inscripţie de pe spadă trebuie să fi fost " CAI • IVL • CAES • EX • C • ALBVRNVS " , de unde şi contracţia fonetică Excalibur.
Pentru a înţelege etimologia acestui cuvânt, trebuie să explicăm mecanismul împrumuturilor pe bază fonetică din alte limbi. Una din definiţiile din DEX 2009, adăugată de Laura Gellner (la care am semnalat greşeli), precizează pentru "geamblác, geamblacuri, s. n. Ansamblu format din mai mulți scripeți ficși și o ramă, montat pe turla unei sonde. – Probabil din n. pr. James Blake (numele unei firme englezești, care figura pe dispozitivul de pe turla sondelor), apropiat prin etimologie populară de geam." Având în vedere transcrierea fonetică a numelui James Blake (dʒeɪmz 'blæk), etimologia e clară, iar apropierea de "geam" nu are cum să fie corectă, pentru că în realitate, dispozitivele erau lipsite de geamuri. Deasemeni, jondir, este denumirea unei maşini agricole produse de firma John Deere ('dʒɒn 'dɪə), ceea ce indică foarte clar etimologia după modelul de mai sus. Şi acum ca şi atunci, pe lângă dedicaţia înscrisă pe spadă, era trecut şi numele fabricantului sau marca materialului, ce constituia garanţia calităţii sale.

   În loc de concluzie

   Presupun că nu mai trebuie multe alte explicaţii pentru faptul că cea mai mare legendă a britanicilor este un trac, cu o armă legendară, produsă tot în Tracia, mai precis în Dacia, care este de fapt denumirea zonei geografice ce cuprindea minele "Alburnus Maior".

    Cu ce ne-ar putea "civiliza" azi strănepoţii unei naţii civilizate la rândul ei (într-o măsură discutabilă) de poporul ce a constituit baza civilizaţiei româneşti actuale ?

sâmbătă, 26 mai 2012

Personalitãti

Lumea, aşa cum o ştim,
e descrisă de filozofi, explicată de matematicieni şi construită de ingineri;
ea ar merge perfect, dacă
nu ar fi explicată de ziarişti, condusă de politicieni şi stăpânită de finanţişti.
Judecătorul atunci,

în cine ar trebui să se încreadă? 


        Problema importantã este cã numerosi aceia ce sunt considerati a fi necesar sã piarã au contribuit de-a lungul timpului într-o mare mãsurã la bunãstarea actualã a celor ce le considerã disparitia ca fiind necesarã.
      Nu disparitia lor e necesarã ci educatia, si într-o mare mãsurã imunizarea naturalã la diverse atacuri biologice. Oricum, ideile de mai jos, nu corespund pãstrãrii unei linii evolutive a speciei, ci mai degrabã a mentinerii ei la nivelul actual, lucru nepermis dealfel, de legile naturale.
        Chiar dacã Emil Cioran a cochetat la un moment dat în scrierile sale cu "pozitivitatea ideii de sinucidere", mi se pare cel putin ciudat ca acest lucru sã mi se sugereze ca orientare politica, sau chiar sã mi se impunã prin cine stie ce minunatie legislativa.

       În concluzie, actualii lideri tind sã conserve o situatie de fapt, în beneficiul lor, împotriva tuturor legilor naturale ale evolutiei.
         Iatã câteva pãreri ale unor "personalitãti" ale cãror idei ni se impun ca si cum ar fi singurele viabile. Deci vã puteti sinucide linistiti. Aici e originalul : http://american_almanac.tripod.com/malthsay.htm

      Mai întâi o pãrere de oameni normali :
      "Oricine crede cu adevãrat cã lumea va fi mai bunã cu mai putinã populatie, are mai întâi responsabilitatea de a se sinucide "

      Si acum "personalitãtile":

"Suntem pe punctul de a realiza o transformare la nivel mondial. Tot ce avem nevoie este o criza majora credibila şi naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială. "
David Rockefeller

       Dr. Arne Schiotz, World Wildlife Fund, Director de conservare, a declarat astfel, în mod ironic, în 1984:
"Malthus a fost justificat, realitatea a fost surprinsa bine de Malthus. Lumea a treia este suprapopulata, este un dezastru economic, si nu exista nici un mod în care acestea ar putea ieşi din ea cu această populaţie în creştere rapidă. Filozofia noastră este: înapoi la sat ".(Thomas Malthus, An Essay on the Principle of Population) 

        Ca sã nu mai lungim articolul, puteti sã mai vedeti asemenea pãreri, la acest blog.

       Probabil cã voi reusi sã mai completez articolul si cu alte pãreri personale pe aceastã temã pe care le-am scris pe hârtie de-a lungul timpului.

luni, 27 iunie 2011

Nedumeriri

         Ieri, 18 iun 2011, dimineata, urmãream o emisiune pe canalul national de televiziune. Când am timp, mai urmãresc emisiunea pentru cã are destul de multe informatii interesante despre România. De data aceasta, era un reportaj despre Bãile Herculane. S-a vorbit despre binefacerile naturale ale statiunii, recunoscute (“international”) încã din timpul ocupatiei romane. S-a mentionat si faptul cã s-au gãsit urme de locuire in zonã, vechi de 30.000 ani. Si apoi bomba ! Romanii au întemeiat aici faimoasele lor “termae”, pe un teren gol, pentru cã “bãstinasii nu cunosteau zona”, desi locuiau acolo de 30.000 de ani ! Mãi copii ! Voi vã auziti când spuneti asemenea ineptii ? Mai sunteti si televiziunea nationalã ! Pãi voi în loc sã vã apãrati istoria si neamul, afirmati lumii întregi cã noi nu existam înainte de cucerirea romanã ! Si atunci romanii cu cine s-au mai bãtut mãi copii ? Eu în locul vostru, m-as duce iar la scoalã dragilor ! Asa… din minim bun-simt.
         Oricum, o altã notã proastã pentru TVR 1 , printre multe altele pe care mi-e lehamite si nici nu am timp sã le mai mentionez aici !
         O altã maimutãrealã despre care trebuie sã spun : la o emisiune dezbatere economicã (nu mai stiu pe ce program, dar a fost in sãptãmâna 13-19 iunie 2011), erau invitati cativa specialisti care sã dezbatã problema “autostrãzilor” din România. La un moment dat, moderatoarea, întreabã pe unul din invitati, de ce preturile pentru autostrãzile noastre sunt de 2-3 ori mai mari decât pentru cele din strãinãtate. Rãspunsul a venit stupefiant ! Parafrazãnd : nu pot da un raspuns la aceastã întrebare pentru cã eu nu sunt de specialitate. Specialitatea mea este de consultant ! Moderatoarea, socatã de rãspuns, l-a mai întrebat o datã pe individ, ca sã fie sigurã cã ceea ce spune omul e chiar adevãrat : “Adicã sunteti specializat ín consultantã !” Rãspunsul a venit senin : “Da !”
        Asa cã, mãi bãiatule, cu sigurantã la usa cabinetului tãu, se va face o imensã coadã de nepriceputi asteptând ca tu sã le dai consultantã cu privire la tãiatul frunzelor la câini, cãci se vede treaba cã e singura ta specializare adevãratã. Dar asta abia dupã ce termini de consiliat Guvernul si Parlamentul, pentru cã sunt deja programati la cursuri inensive si exhaustive.
         Mãi oamenilor, voi sunteti normali ?

luni, 13 iulie 2009

Am trãit s-o aud si pe-asta

Uneori, am impresia cã realitatea îmi face feste. De data asta, e vorba de postul TV “Realitatea”.Am auzit la stiri, una latã rãu de tot : “absolventii de liceu se pregãtesc sã-si încerce norocul la facultãti”.Stirile de la ora 14.25, din ziua de azi, 13.07.2009 !
Mãi copii, voi sunteti responsabili? Cum puteti emite asa niste gogomãnii la un post de stiri ce se doreste serios ? Dar abia acum mã apucã tremuriciul : dacã stirea chiar reflectã realitatea? Dacã asa este, atunci avem de ce sã ne plângem de milã.
Oricum ar fi, stirea este o catastrofã:
- dacã e o glumã, trebuia transmisã la altã emisiune, sau la alt post de televiziune.
- dacã a fost o gresealã de limbã a stiristei cu pricina, eu ca director al departamentului de stiri, as da-o afarã cu o datã mult anterioarã, si as apãrea pe post spunând cã niste OZN-uri au intervenit în transmisie si au stricat-o.
- dacã directorul nu a fãcut-o încã înseamnã cã si el este la fel de strãin de limba românã, cum este OZN-ul mai sus mentionat.
- si cel mai grav, dacã stirea chiar reprezintã realitatea , viitorul României chiar depinde de o sansã. Una, la douãzeci de milioane.
Tin minte cã altã datã, trebuia sã înveti din greu pentru a intra la o facultate. Si nu era o chestiune de sansã, ci de stiintã. Dacã s-a schimbat ceva în filozofia si conceptul de concurs de admitere la o institutie de învãtãmânt superior, vã rog sã-mi spuneti si mie. Poate am rãmas eu în urmã.
Dar, uite acum, îmi vine altã idee : nu cumva si domnisoara care a emis stirea a avut norocul sã intre la vreo facultate, pe care Dumnezeu stie cum a terminat-o ?
Cu cât analizez mai mult, cu atât îmi dau seama cã România se destramã din interior, cu ajutorul propriilor oameni, care desi nu pot avea pretentii decât de a mâna coada vacii, au pretentii de observatori realisti ai situatiei politice si economice românesti.
Nu mai... de bine !

Economia politica si politica economica

Pe vremea “Împuscatului”, aveam la scoalã oarece ore de "Economie politicã". Cei mai în vârstã, probabil îsi mai aduc aminte.
Pe vremea aia, era de înteles. De ce suntem obligati si acum, dupã 20 de ani, sã suportãm acelas regim, nu mai înteleg...
Pentru mine, cel putin, diferenta este evidentã : avem încã o economie politicã. Adicã în mod fãtis, condusã de politic. Probabil cã din aceastã cauzã, nici titlurile manualelor de scoalã nu s-au schimbat.
Guvernantii si parlamentul, cred cã ne pot pãcãli, profitând de eventualele confuzii ce se pot creea în mintea poporului legat de acest subiect. Si când spun popor, mã refer la cei multi, care nu si-au propus –ori n-au avut de ales- sã devinã economisti, sau guvernanti, sau parlamentari, ci sunt simpli tãrani, muncitori, functionari, etc.
La revolutie, am crezut si eu, ca oricare, cã vom intra în normalitate. Chiar dacã treptat... Dar dupã atâta timp, constat cã e din ce în ce mai rãu. Degeaba se zbate Isãrescu sã tinã în frâu destrãbãlarea iresponsabilã a parlamentarilor nostri, cãci o bunã politicã financiarã, nu se poate sustine fãrã o bunã politicã economicã. Care din pãcate, la noi este “sublimã, dar lipseste cu desãvârsire”. (Caragiale n-a murit !)
În orice caz, nu mã astept din partea unor parlamentari si europarlamentari, sã facã o deosebire între cele douã concepte, atãta timp cãt ei abia silabisesc “Bamboo”(stâlcind cuvântul si în românã, si în englezã), si nu sunt în stare sã urmãreascã idei complexe, pentru cã mintea lor e prea ocupatã sã învete cum se pronuntã cuvinte de care nu au auzit.
Politici economice ? Cine ? Parlamentarii nostri ? Sã fim seriosi. Si dacã existã printre ei unii care ar face fatã, sunt repede acoperiti de cei care fac scandal de la tribune, blamând orice idee de bun-simt, ca fiind “antieuropeanã”.
Îmi aduc aminte cã la un moment dat, a apãrut pe postul national de televiziune, ambasadorul Marii Britanii la Bucuresti, care a declarat oficial cã indiferent dacã vrem sau nu, tara noastrã tot va face parte din Uniunea Europeanã. Era înainte de referendumul pe aceastã temã, propus de Iliescu.
Deci, vrei – nu vrei, “bea Grigore aghiasmã”.
Poate lupt si eu pentru un ideal învechit, dar cred cã democratia, asa cum se prezintã ea azi, e depãsitã.
Dar sã nu divagãm. Era vorba de politici economice. Dacã le-a vãzut cineva , pe undeva, sã-mi spunã si mie. Programul “Prima Casã”, nu este rãu... Ba chiar ar ajuta un pic la relansarea economiei. Dar în marea lor întelepciune, “alesii” nostri nu s-or fi gândit si ei la un program de genul “Prima firmã” ? Mi se pare mai benefic sã alegi idei de firme care sã producã ceva, decãt sã bagi bani în case. O sã-si facã oamenii si singuri, dacã au cu ce.
Sã vã dau un exemplu : un tip din SUA, se duce la bancã, si spune: “Vreau sã fac înghetatã, am nevoie de bani sã înfiintez o firmã !”. A doua zi, un reprezentant al bãncii, s-a înfiintat la om acasã, a vãzut cã stie sã facã înghetatã, si cã nu are cu ce. Peste o sãptãmânã, reprezentantul bãncii s-a întors la om si l-a pus sã semneze actele : studiul de fezabilitate, contractul de credit bancar, lista cu recomandãri pentru furnizori de utilaje, planul de afaceri, recomandãri cu privire la structura firmei, calcule legate de nivelul minim al profiturilor, etc. Omul a semnat, si dupã un timp, a devenit unul din cei mai importanti furnizori de înghetatã din statul respectiv.(Nu le dãm numele, cã spune lumea cã facem reclamã!). De ce a avut succes ? Pentru cã omul stia sã facã înghetatã, si reprezentantul bãncii, si-a dat seama de asta. Au avut de câstigat împreunã.
Asta numesc eu politicã economicã. Se poate extinde si la nivel de stat. Ce, noi suntem mai tâmpiti ? Sau facem “sluj” la Uniunea Europeanã si devenim una din marile piete de desfacere ale economiei occidentale, pentru tehnologii învechite sau chiar ratate ?
Legat de aceastã problemã, stiati cã statele europene dezvoltate, au prevederi legislative care împiedicã România sã importe tehnologie de ultimã orã, iar diferenta între lansãrile pe piata vesticã si si cele de pe piata esticã trebuie sã fie de cel putin un an ? Probabil cã este evident când cititi în reviste de specialitate cã “X” firmã, a lansat cu mare entuziasm, produsul “Y”, dar care “în România va fi disponibil abia la sfârsitul anului viitor” !
Si asta e tot politicã economicã ! Dar politica noastrã economicã, unde este? Se face tapaj în Europa de tehnolologii energetice “alternative”. Personal, am inventat una. Made in Romania. Poate nu e genialã, dar e simplã, si poate produce “energie verde”, la costuri mici. Credeti cã este vreo bancã interesatã? Sau mãcar vreun organ al statului ? Dacã rãspunsul este “da”, vã înselati ! Ideea de bazã a functionarului de stat - fie el parlamentar, sau simplu casier la sectia financiarã - este “de unde luãm bani ?”, în loc de “cum sã facem bani ?”
Si uite asa ajungem sã ne împrumutãm pe la FMI, care ne impune politicile sale financiare – cã asta stiu sa facã – dar când e vorba de politici economice, ne lasã sã ne descurcãm. Bravo lor !
Cum se face cã desi avem un popor care dã pe-afarã cu oameni inteligenti, geniali as spune, nu e în stare sã impunã el, altora modul sãu de a aborda problemele !? Simplu : rãmânem fãrã olimpici, oameni pregãtiti, vârfuri în orice domeniu, pentru cã vesticii (în general), stiu sã dea oamenilor merituosi ce au nevoie. Si credeti-mã cã nu au nevoie de mare lucru: o cosmelie (200.000 euro), o masinã (100.000 euro), si un laborator (2.000.000 euro), si alte câteva mãruntisuri, pe care nu le mai trec la socotealã, pentru cã deja am umflat preturile la restul.
Dumneavoastrã, domnilor parlamentari, pe ce cheltuiti 2.500.000 euro? Vã spun eu : pe ciocane pentru reparatii la Palatul Parlamentului care costã 100 euro bucata, masini de lux si soferi care sã va plimbe pe unde aveti nevoie la costuri exorbitante(dumneavoastrã sau familia, tot aia), indemnizatii care sã asigure motãitul dumneavoastrã confortabil în fotolii de piele, la sedinte interminabile si inutile si alte asemenea lucruri “importante”, pe care nici nu vreau sã mi le mai amintesc.
Ca sã nu mai vorbim de legi care se dau în Parlament, care prevãd scutiri de taxe si impozite pentru clienti politici, si pe care “prostimea” – voiam sã zic “poporul” nu le va vedea niciodatã. Dar asta, pentru altã datã.
Una peste alta, astea fiind politicile economice românesti, ne îndreptãm cu pasi repezi spre dezastru si “sclavie economicã”, fãrã sã ne pese.
În rest, numai de bine !

vineri, 22 mai 2009

Mic atlas complementar de mitocãnie urbanã

M-am gândit sã adaug câteva mitocãnii, care pentru stiutorii de carte din România,(specie pe cale de disparitie) capãtã la o primã analizã proportii cataclismice.
Agramatus primatus mai e denumit si “Mâzgãliciuitorul de anunturi”, (rog a mi se ierta licenta lingvisticã, dar pentru acestia trebuie inventat un cuvânt nou) fãcând parte dintr-o mai întinsã ramurã socio-zoologicã a chinuitorilor de limbã românã. (Ar trebui sã fie si ei chinuiti, tot astfel cum chinuie ei sãraca limbã) Pot fi surprinsi uneori lipind peste tot, adicã pe stâlpi, refugii de transport în comun, parbrizele masinilor personale abandonate si te miri mai pe unde ,tot felul de anunturi, de genul : “Îmarculez vehicule auto pe bulgariea“ (ca si cum cineva cu scaun la cap si-ar putea lãsa soarta actelor masinii personale pe mâna vânjoasã si neuronul singuratic - desigur - plictisit de moarte, ale unui asemenea personaj ); alãturi de mai vechile dar în încã vogã “az navem ooo” si “Avem pulovãre negre în toate culorile” . Iar ca sã fie tacâmul complet, toate astea apar într-o grafie amintind de primele încercãri ale omului primitiv de a se exprima. (Va suporta completãri ulterioare)
O a doua categorie observatã de mine, ar fi Diplomatii si expertii (de toate felurile) de televiziune.(Uite asa ajungi s-o întelegi pe Nikita, cã vrea si ea sã fie vedetã !). Proveniti din categoria Agramatus primatus, au aflat (întâmplãtor, desigur), pe unde se aflã scolile si facultãtile, iar contra unor sume de bani mai mult sau mai putin consistente, au obtinut diplome... De liceu, apoi de pe la vreo universitate de care nu a auzit nimeni, etc. Nesuportãnd anonimatul, acestia apar “pe sticlã”, cu aere de vedete si de sfãtuitori ai natiunii, în probleme importante, începând de la retete de bucãtãrie, pânã la politici internationale, globalizare, si multe altele.Cârcotasii Huidu si Gãinusã nu mai fac fatã la avalansa de enormitãti debitate pe toate posturile de televiziune, cu titlu de pãreri ale anlistului politic X, sau ale nutritionistului Y, etc.
O ultimã categorie, ar fi Prostãnacus parlamentaris zis si Analfabetul de Parlament (nu de apartament – ar fi fost cazul fericit în care nu ar fi deranjat asa tare). Ei, dragii mosului aicea-i atunci ! Astia sunt cei mai periculosi. La rândul lor, sunt proveniti din Diplomatii si expertii (de toate felurile) de televiziune, care nu se multumesc numai sã-si etaleze lipsa totalã de cunostinte de limba românã (si în general de orice fel de cunostinte), ci mai si vor sã o impunã poporului ãsta, si asa apãsat de problemele cotidiene. Unii au cunostinte adânci, de (im)portantã nationalã, cãpãtate prin vizetele celulelor de la gardienii de pe holurile anumitor stabilimente, alti parlamentari europeni cautã si acum motivele politice pentru care apa contine în proportie de numai 33% oxigen si îngrijorãtorul procent de 66% hidrogen, iar noul val “care este”, a ajuns în parlament ca sã învete (si nu asa cum credeam noi, prostimea cã trebuie sã fie deja învãtati).
Poate nu pricep eu, cã sunt mai încet la minte, cum se face cã un fost ambasador al României la Washington a fost bun sã-si execute misiunea pe care i-a încredintat-o tara, atãta timp cât nu stãpâneste bine limba romãnã ? Si mai vrea sã fie si presedinte ! Pãi atunci când un diplomat strãin vede cã tu te întelegi cu el într-o englezã de tot rãsul, având pretentia cã stii bine limba, mi se pare normal sã-ti bage pe gât tot felul de clauze prin contracte, care sã avantajeze statul lui, si nu pe al tãu ! Pãi ce cãutati voi, mãi oamenilor în locuri unde nu ar trebui sã fiti ? Iar dacã ãstia sunt “diplomatii” pregãtiti de statul Român, atunci avem probleme grave !
Dragi parlamentari, poporul român nu e tâmpit, dar munceste de dimineata pânã noaptea ca sã-si câstige existenta si sã vã tinã si pe voi, niste “neica nimeni”, în functii confortabile, plãtite cu salarii uriase, pentru prestatii egale cu zero, dacã nu chiar mai rãu !
În rest, numai bine !

luni, 4 mai 2009

ERAU DACII ÎNAPOIATI ?
(Un articol de bun simt. Nu mai stiu al cui este, dar meritã citit !)
NU, nu erau!!! Va voi prezenta in continuare cum am fost noi “romanizati”…-
Arte - Dacii au excelat in acest domeniu, asa cum ne dovedesc sapaturile arheologice. Podoabele lor erau de o rara frumusete, sculptura in lemn avea o veche traditie transmisa pana in timpurile noastre pe intreg teritoriul tarii, casele erau impodobite cu fel de fel de ornamente, pentru care foloseau scule fine, in genul toporaselor miniaturale etc. Tesatoria la razboi era cunoscuta inca din perioada culturii Cucuteni (2700-2000 i.e.n.). In sec. V-IV i.e.n., in tinuturile traco-getice se dezvolta asa numita arta traco-getica a aurului si argintului, din care va deriva direct arta clasica daco-getica. Pentru aceasta se folosea argintul si aurul extras din muntii Apuseni si cel rezultat din topirea monedelor. S-au stabilit in total 111 localitati in care s-au gasit piese de argint daco-getice ce fac parte din tezaure sau alcatuiesc descoperiri singulare. Asa cum s-a aratat si in articolele precedente, toate realizarile isi au izvorul in timpuri foarte indepartate. Cele mai vechi opere de arta dateaza din epipaleolitic (8000-7000 i.e.n.). Din eneolitic (3000 i.e.n.) ne-au ramas opere ca “Ganditorul” si “sotia” sa decoperite la Cernavoda etc. Frumusetea sculpturilor si ceramicii de atunci nu avea comparatie decat cu cea a produselor din bazinul Marii Egee. Asa apare “zeita fertilitatii” de la Cucuteni, realizata in perioada 3600-3400 i.e.n., altarul din teracota de la Trusesti-Botosani, modelele din teracota ale celor patru sanctuare de la Cascioarele - Ilfov, datate 3600-3400 i.e.n. si care prezinta un rafinament arhitectonic, pe care templele elene il vor atinge dupa mai bine de 2200 de ani, femeia care duce un vas pe cap de la Oltenita (de unde putem deduce ca purtatul vasului si a altor sarcini pe cap nu e un imprumut extern, ci un obicei autohton), minuscula vulpe de la Pietrele, a carei siretenie artistul a surpins-o magistral, precum si celelalte opere pline de originalitate si rafinament ale culturii Cucuteni (3600-3400 i.e.n.) si in special vestita si tipica ceramica pictata, arsa la temperaturi inalte si egala in rafinament cu aceea din Atica arhaica, ca si nu mai putin originalele opere descoperite la Habasesti (2700-1880 i.e.n.). Din epoca bronzului ne-au ramas cele 11 pumnale de aur de la Persinari, tiparele pentru turnarea topoarelor de la Sarata-Monteoru (1700-1300 i.e.n.). Tot aici s-au pastrat inele de bucla din aur, echivalente cu cele de la Troia si margele de faianta asemenea celor din Egipt. Si aceasta epoca este la fel de bogata ca si cea anterioara, neolotica, de la Cucuteni, sau cea urmatoare - Wiettemberg (1700-1300 i.e.n.) - care formeaza trecerea spre epoca fierului si din care cea mai semnificativa amintire este depozitul de bronzuri de la Uioara de Sus, compus din 5800 obiecte in cantitate de 1100 kg (sabii, pumnale, seceri, fibule, pandative, vase, zabale). Este perioada ce corespunde civilizatiei submiceniene din Grecia etc….-

Medicina - Nu s-a pastrat nici o planta medicinala din limba latina, dacii fiind cei mai mari specialisti ai antichitatii in cunoasterea, cultivarea si folosirea plantelor medicinale si neavand ce imprumuta de la romani. La Sarmizegetusa Dacica, s-a gasit o trusa medicala ( o cutie de lemn ferecata in alama si cu maner de fier, ce continea: un scapel, o penseta, pulbere de piatra ponce si vase miniaturale pentru poduse farmaceutice), dovada a nivelului ridicat al practicii medicale in timpul lui Decebalus. Tot atat de importanta este si metoda lor de a trata si sufletul odata cu trupul.-
Agricultura - Dacia a avut cea mai veche agricultura din Europa, fiind cotatat printre cele mai vechi din lume (neolitic). Ei au folosit brazdarul de fier inca din prima jumatate a secolului IV i.e.n., acesta fiind gasit in mormantul tracic de la Kalacanovo (Bulgaria). In nordul Dunarii, brazdarul de fier este prezent in aproape toate asezarile mari cercetate, incepand cu sec. II i.e.n.: Ocnita-Valcea, Cetatenii din Vale, Comalau, Costesti, Craciunesti, Cristesti, Gradistea-Muncelului, Pecica, Strambu, Mosneni, Poiana, Tinosu, Capaina, Piatra Neamt, Odorhei.-
Port - Este stiut ca taranii nostri mai poarta si azi, in multe zone ale tarii, aceeasi imbracaminte ca dacii de pe columna lui Traian (itari, camasa lucrata cu flori pe poale si maneci, cojocele lucrate cu flori, caciula - pe care romanii nu le aveau) si ca femeile dace erau net superioare celor romane ca stil si arta in toalete (camase cu decolteu, ie, fusta cu clos, fote, bazma etc, pe care - de asemenea - femeile romane nu le cunosteau). De asemenea, insusi cuvantul imbracaminte este de origine dacica, fiind grefat pe cuvantul dac braca “pantaloni”, cuvant care a evoluat in limba româna sub forma de bracinari “itari” si bracinar “curea, sfoara, cingatoare pentru strans pantalonii”. Primul care foloseste brava este Ovidius, apoi Tacitus. Amandoi se refera la estul Europei: Ovidius descriind pe geti, Tacitus folosind litere elene. Deci cuvantul braca nu este celtic, ci dac. Dimpotriva, romanii, veniti in Dacia au adoptat portul dac, astfel cum ne informeaza D. Protase. Pana in prezent nu s-a gasit nici un monument in care sa fie reprezentat un dac in toga romana. In fapt, colonistii erau obligati sa adopte portul dac pentru a nu “crapa” iarna de frig, asa cum ne demonstreaza monumentul sculptural de la Casei (Jud. Cluj) al lui Iulius Crescens imbracat intr-un cojoc mitos, ca si cel de la Apulon. Ca element de permanenta a elementelor de port de-a lungul mileniilor, in afara closului si decolteului, avem originala caciula dacica pe care o mai poarta inca taranii nostri, ca mostenire din timpurile imemoriale ale pelsagilor dunareni si carpatici si ale lui “Mithras genitor luminis” reprezentat ca un tanar imbracat in costum traditional dac: camasa lunga, cingatoare peste mijloc, mantie ce-i ajunge pana mai jos de genunchi si caciula traditionala daca pe cap. E o costumatie identica cu cea a dacilor sculptati pe columna lui Traian. Imaginea taurului este simbolul unei bogatii a dacilor stravechi: cresterea vitelor si agricultura. Aceeasi reprezentare o intalnim, ca element de traditie, la Corbea din colectia Teodorescu.-
Administratie - Bruma de administratie adusa de romani in scopul spolierii dacilor de fabuloasele lor bogatii a cazut odata cu parasirea Daciei de catre Aurelianus la 271 e.n. Reorganizarea statala dupa navalirea tatarilor (1241) nu a folosit nimic din sistemul roman, pornind de la baze cu totul noi. Singura realizare pozitiva a romanilor de care a beneficiat intr-o oarecare masura posteritatea, este sistematizarea normelor juridice cunoscute azi sub denumirea data in epoca moderna de dreptul roman, cu precizarea ca el nu a fost adoptat in epoca romana, codificarea facandu-se sub Napoleon. In toate tinuturile locuite de români, inclusiv Polonia, s-a folosit acel drept consuetudinar, numit obiceiu al pamantului sau dreptul valah, pana prin sec. XVI-XVII.-
Armata - Romanii au imprumutat de la daci vestitul stindard reprezentand lupul si sarpele, unic in lumea antica si care va fi insusit de toate legiunile romane. Insasi organizarea de lupta a fost la inceput de origine traco-macedoneana sub forma bine cunoscutei falange. Dacii invinsi nu au mai avut ce prelua, deoarece armata lor a fost desfiintata. In schimb romanii nu au reusit sa invete niciodata sa lupte calare folosind totodata arcul, cee ce explica rapida lor capitulare in fata partilor, a carpilor si a popoarelor migratoare.-
Cultura spirituala - In timpul stapanirii romane, in toata Dacia ocupata, n-a fost creat macar un centru de cultura. De altfel romanii nu aveau nici un interes sa ridice nivelul cultural al acestui popor pe care il dusmaneau si-l invidiau atat de mult. Asa se explica faptul ca dacii nu si-au insusit alfabetul latin deoarece era al lor (Paul Lazar Tonciulescu - De la Tartaria la Tara Luanei). Putinele inscriptii latine gasite pe teritoriul dac se refera in primul rand la problemele de administratie ale ocupantilor romani sau care impodobeau mormintele acestora si ale unui numar foarte mic din componenta aristrocratiei locale, interesate ca in toate situatiile similare din lume in pastrarea unor privilegii (a zis cineva ca toti dacii au fost “curati”???). Astfel de inscriptii s-au gasit in numar mult mai mare in restul lumii romane, dar n-au contribuit cu nimic la romanizarea egiptenilor, evreilor, fenicienilor, caldeoasirienilor, elenilor, populatiei din Asia Mica, a persilor, maltezilor etc. Dacii nu au scris, ca si etruscii, dar au folosit foarte mult alfabete proprii, diferentiate pe regiuni si avand un fond comun, pentru insciptii, alfabete din care a fost selectat alfabetul zis chirilic (ibidem). Dacii cunosteau si foloseau un calendar original solar, care poate fi considerat cel mai precis din antichitate. Eroarea acestui calendar era de 1,78 zile la 34 de ani, adica 1h15′3″ pe an de unde rezulta o eroare diurna de 12″ 34/100, ceea ce constituie o precizie de-a dreptul uimitoare pentru acele timpuri. (Paul Lazar Tonciulescu - Impactul Romei asupra Dacilor). Romanii au avut, initial, un calendar in care anul era de 10 luni totalizand 304 zile. Numa Pompilius (717-763) mai adauga 2 luni a 30 de zile, ajungand astfel la 366 zile si 12h. Deci eroarea acestui calendar era de 1 zi si 12 ore pe an, adica 4′55″ si 62/100 pe zi (ibidem), cu mult mai mare decat a celui dacic. De aceea, sub Caius Iulius Caesar, a trebuit corectat din nou anul 46, ajungandu-se la 365 zile, cu o eroare de 6h 48′ si 46″, deci eroarea diurna atingea 1′7″ 2/100. Rezulta o precizie a calendarului dacic fata de cel roman-iulian de aproximativ 5,6 ori mai mare, ceea ce este de asemenea fantastic, avand in vedere ca cel iulian este de o data mult mai recenta decat cel dacic si, dat fiind pretinsa inalta cultura romana, acesta din urma ar fi trebuit- logic- sa atinga o perfectiune superioara celui dac. De altfel, calendarul Iulian nu era o creatie romana, fiind imprumutat de la astronomul elen Sosigenes din Alexandria. Superioritatea gandirii si culturii dacice o putem aprecia mult mai bine amintind ca eroarea diurna era compensata prin corectii efectuate la 104 ani, 520 ani si 8840 ani, dupa care anul dacic cuprindea 365,242197 zile, fata de 365,242198 la care a ajuns astronomia moderna. Aceasta precizie se pare ca “frizeaza perfectiunea”, nu?Ca element de originalitate, se poate mentiona cifra 6 pe care o foloseau dacii in calculul calendarului si pe care o intalnim si in alte ocazii. Spre exemplu:- pe basorelieful de la Ostia sub forma numaraului de altare ce se afla deasupra pesterii;- pe basorelieful de la Sarmizegetus, unde 6 altare inconjoara capul lui Mithras;- pe sculptura de la Alba Iulia, asemanatoare basoreliefului precedent;- numarul de martori folositi in dreptul consuetudinar vechi românesc in toate tinuturile locuite de români, chiar si in Polonia;- confederatia etrusca (2×6=12) si numaratoarea sumeriana sexazecimala), explicabile prin plecarea sumerienilor si etruscilor din zona muntilor apuseni (Paul Lazar Tonciulescu - De la Tartaria la Tara Luanei);- duzina, in general, ca numar;- folosirea cifrei 6 in sens de atentionare.Pe plan educational, influentele romane au fost net negative. De la un popor educat in cultul cotropirii si jafului, dacii n-aveau ce invata si nici nu au preluat nimic. Poporul român a ramas caracterizat de acelasi spirit pasnic, ospitalier si bland ca si stramosii lui traco-daci. Ei si-au continuat traditiile lor spirituale, mult mai bogate decat se credea, situatie pe care arheologicii nostri au demonstrat-o convingator si in repetate randuri dupa cel de-al doilea razboi mondial. Poate ca tocmai in aceasta rezida si unele cauze care i-au favorizat pe romani: productia redusa de arme si, in general, lipsa spiritului de agresivitate si a dorintei de a se infrupta din bunurile materiale ale vecinilor, transmisa de-a lungul secolelor pana in timpurile noastre.Exista inca astazi autori la care problema incursiunilor dacilor in zonele ocupate de romani este trata confuz. Paul Mackendrick, de exemplu, pe de o parte insista permanent asupra bogatiilor fabuloase ale dacilor, releva spiritul lor pacifist pentru ca exact o pagina mai departe sa afirme ca “Dacii … au intreprins incursiuni in teritoriul roman, de unde isi procurau mijloacele de cumparare”. Acel incursiuni aveau rol militar de informare si distrugere a lucrarilor de pregatirea ale romanilor impotriva Daciei din perioada celor 200 de ani anteriori lui Traian, iar dupa aceea pentru eliberarea teritoriului ocupat de romani.Dacii erau pacifisti dar nu lasi. Educatia lor ii facea nemuritori, asa cum de altfel au ramas in istorie!